Corespondența lui Geo Bogza cu Sașa Pană – în colecția Anansi

Volumul ”Exasperarea creatoare: corespondență” reunește cele 224 de scrisori, cărți poștale și bilete trimise de Geo Bogza lui Sașa Pană, în plus și 108 din cele trimise de acesta în sens invers. Cartea este publicat de Editura Pandora M în cadrul colecții Anansi.

Publicarea volumului este o formă de a duce în actualitate opera lui Sașa Pană, apreciat exponent al literaturii române de avangardă din prima jumătate a secolului XX, fondatorul revistei unu, întâiul editor al scrierilor lui Urmuz, al primelor poeme ale lui Tristan Tzara și traducătorul unora dintre operele valoroase ale lui Paul Eluard, Jean Cassou sau Loys Masson.

Titlul este preluat de la articolul omonim al lui Geo Bogza, apărut în numărul 33 al revistei Unu, material publicistic amplu comentat în scrisorile dintre cei doi. Cartea apare sub îngrijirea lui Cosmin Pană, nepotul lui Sașa Pană, cu o postfață semnată de fiul autorului, gazetarul Vladimir Pană, colecționar și specialist în fenomenul avangardei autohtone. ”Exasperarea creatoare: corespondență” cuprinde și o suită de fotografii, unele dintre ele sunt din albumul familiei Pană, însoțite de explicațiile scrise de mână ale lui Sașa Pană.

„Confesiunile lui Sașa Pană din Născut în ’02 și apoi ale lui Geo Bogza din Jurnal de copilărie și adolescență, precum și încă nepublicatul jurnal diurn al celui dintîi, evocă deseori legătura dintre cei doi. O camaraderie aparte, nu doar «suprarealistă», ci foarte, foarte reală, îi va apropia pe proaspătul ofițer din Dorohoi și pe mai tînărul fost elev-marinar din satul prahovean Buștenari. După anul 1929, de cîte ori George, mai apoi Geo, vine la București (la Buk, cum zic ei) — și vine destul de des —, va «trage» la Sașa, a cărui soldă militară îi permite să stea «în gazdă». Vor împărți același pat aflător în încăpere. În replică, și acesta a fost de patru ori la Buștenari.”, scrie Vladimir Pană în prefața cărții.

În colecția Anansi din această toamnă, vor mai apărea ”Cesar Vallejo – Opera poetică”, o ediție cu studiu introductiv, note și traducere semnate de Dinu Flămând, ”Infinitul într-o trestie” de Irene Vallejo, o carte despre istoria cărților, despre istorie prin intermediul istoriei cărților, despre cucerirea lumii, despre cucerirea cunoașterii, despre creatorii și apărătorii ei, dar și despre distrugătorii ei, în traducerea Silviei Ștefan.

De asemenea, va fi scoasă și o nouă traducere din limba spaniolă a cărții ”Când nu mai înțelegem lumea” de Benjamin Labatut, aceasta este o meditație asupra legăturilor complicate dintre descoperirile din lumea fizicii și a matematicii și tendința umanității de a se autodistruge.